Cimitirul de Teleșpan

Limbaj licențios și spoilere! 

Când mi-a fost recomandată această carte, mi s-a spus că o să mă frustreze, în special spre final. Asta m-a intrigat. După câteva luni am cumpărat-o și eu  din obsesia de a deține toate cărțile pe care le citesc sau vreau să le citesc…dacă nu e exemplarul meu, sincer, imi este și lehamite să o citesc.

Am inceput din lipsa chefului de a scrie la licență. Și ce naiv am fost. I-am zis prietenului care mi-a recomandat-o că îmi place enorm, iar că Green e chiar un tip de mișto și îmi place cum gândește. Ba chiar mi-ar fi plăcut să fiu ca el. Ce naiv eram.

Încet, pagină cu pagină, frustrările începeau să se adune (de aici încep și înjurăturile mele): în primul rând cocksuckeru’ de Green stătea la Londra… cu un prieten… pe banii ăluia. În al doilea rând, that said cocksucker primește un job în care stă cu mâna în cur toată ziua… și e la doi pași de casă. În al treilea rând, fute tot ce prinde cu o nonșalanță de nedescris și aparent fără nicio remușcare. Pentru că acest concept de monogamie pare inaccesibil idiotului. Mi-e ciudă că îi reușesc treburile, mai ales când se dă mare filozof. Găsisem într-o carte mai demult un citat de genul ”most smart people are perfect shits.” Și așa este. Are atât de multă dreptate când vorbește despre moarte, libertate, vise, frică. Și asta mă oftică. Pentru că la rândul lui, e un frustrat și el.

Oricum finalul e cel mai ofticant. Bă Teleșpan, înțeleg: finalul e mereu același. Dar refuz să cred asta, prefer să fiu ignorant. Pentru că îmi fuți tot tripul vieții și n-aș vrea să ajung ca Leonard. Sau rău, ca Fromage. Apoi, pe bune? Înțeleg…e ficțiune… dar, pe bune? Încerc cu durere să nu accept ipoteza în care Green rămâne cu Oli pentru bani. Pentru că mă face să mă urăsc că l-am plăcut la început. Întrebările zboară la mine-n cap acum Teleșpane, sper că înțelegi. Oare își bagă Green pula (asta-i luată din carte, nu-i înjurătura mea) în tot și îl lasă pe Oli cu milioanele lui de lire? Uit că Green nu prea are demnitate. Rămâne cu Oli doar pentru faptul că atunci când Daniel va afla că se șterge efectiv cu lirele la cur pe post de hârtie igienică, va veni în genunchi înapoi la el? Presupun că Green rămâne Green. Finalul e mereu același…același cu începutul.

Felicitări Teleșpane! Nu m-a enervat de mult o carte cum a făcut-o a ta. Și e lucru mare pentru mine! Mi-ar place să cred ceea ce zici tu pe spatele cărții, cum că și eu aș putea scrie așa ceva. Dar nu e adevărat! Și o știi și tu asta.

P.S. Sper să vii și pe la Iași la Cărturești să-mi semnezi și mie romanul. Și să vezi semnele nervilor și frustrării imprimate pe el :))

P.S.S. Sper că în următorul roman, Green moare. 

Fata cu portocale - Jostein Gaarder

" Am moștenit o durere adâncă de la tatăl meu, o durere legată de faptul că într-o zi voi părăsi această lume. Am învățat să mă gândesc la <<nopți ca aceasta pe care nu am voie să le trăiesc>>. Am moștenit însă și capacitatea de a aprecia cât de fantastică este viața. [...] Mai mult am învățat să-mi ridic privirea spre cer și să mă minunez de tot ce se află acolo, în spațiu cosmic, la multe miliarde de ani lumină. "

Când încep să citesc o carte, în capul meu se declanșează un mecanism care modeleaza șablonul recenziei. Ajungând la finalul romanului Fata cu portocale, am știu că trebuie să încep cu acest citat. O superbă lecție de viață. Așa aș caracteriza cartea asta. O superbă lecție de viață.

Am intrat în lumea cărții extrem de sceptic pentru că tot decorul arată asemeni unui roman siropos si "chicios" de dragoste. Plus că toată poveste cu tatăl decedat și fiul ce-i duce povestea mai departe e ceva extrem de sensibil pentru mine ( și puteți citi aici despre asta).

Însă a doua jumătate a romanului reusește să compenseze pentru aspectul siropos de la început. E așa de frumos scris romanul că am avut de multe ori impresia că atunci când Jan Olav i se adresa lui Georg, credeam că se referă la mine și tresăream.

Fata cu portocale îmi aduce aminte de Blonda din rucsac ( pecare o puteți citi aici ). Până să apuce să vorbească cu ea, pentru Jan Olav fata cu portocale era un arhetip, un motiv, orice! Altfel nu aş putea să îmi explic căutarea lui obsesivă, întregul voiaj în căutarea fetei cu portocale. 

A glumit atât de mult pe seama expediţiei în Groelanda, încât el însuşi a avut o expediţie interioară, a descoperiri de sine.

Inserările cu Telescopul Hubble au fost extrem de savuroase, încât Universul mă intrigă în complexitatea sa!

Este o carte frumoasă, uşor de citit ( deşi mie mi-a luat câteva zile să o termin ). La început cartea pare a se pierde în detalii însă îşi revine pe parcurs, iar finalul „răzbună” tot! 

Nota mea : 8/10

Lungime : 157 pagini

Timp citire: 3 zile

Goodreads Tag

Întreg Copoul e măturat de ploaie și de vânt, iar eu citesc 3 cărți în același timp. Nu am nicio recenzie pregătită, așa că o să fac un tag ( sau leapșă, cum îi umblă numele pe blogosferă ) legat de minunata rețea de socializare pentru viermii de bibliotecă, și anume Goodreads.

1. Care a fost ultima carte pe care ai marcat-o ca citită?

The Bride come to Yellow Sky - Stephen Crane

2. Ce citești momentan?

The Book Theif - Markus Zusak
Miss Peregrine -  Ransom Riggs
Fata cu portocale -  Jostein Gaarder

3. Care a fost ultima carte pe care ai marcat-o ”TBR” ?

Un roman sentimental - Robbe-Grillet Alain

4. Care e următoarea care pe care urmează să o citești?

Ready, Player, One - Ernest Cline

sau

Oceanul de la capătul aleii - Neil Gaiman

5. Folosești sistemul de notare cu steluțe?

Îl folosesc, însă mi se pare extrem de subiectiv având în vedere că unele cărți ce mi-au displăcut în trecut, încep să îmi fie dragi acum.

6. Participi la provocarea de citit din 2014, cunoscută sub numele de 2014 Reading Challenge?

Da, particip! Mi-am propus să citesc 30 de cărți (inclusiv cele cerute la facultate), însă conform site-ului, sunt cu 2 cărți în urma programului. Cât de curând voi fi cu o carte înainte muhahahaha.

7. Ai un wishlist? 

Am un wishlist pe site-ul elefant.ro însă singura carte aflată acolo e Dansul dragonilor - George R. R. Martin

8. Care e următoarea carte pe care plănuiești să o cumperi?

Căutând-o pe Alaska - John Green

Pentru mai multe detalii despre ceea ce citesc, îmi poți da o cerere de prietenie aici : https://www.goodreads.com/user/show/16982473-alexandru-topal

Sărbători fericite și spor la citit!

Un Roman de Rahat - Adrian Suciu

” un roman de rahat ” sau o proiecție de frescă specific românească.

Aș putea să mă opresc aici cu mica mea recenzie umilă deoarece pentru mine asta a reprezentat acest roman. Desigur, termenul de roman e folosit cam forțat. Nu e un roman acesta...poate niște file de jurnal, niște frustrări aruncate pe o foaie de hârtie. Și totuși e bun! E simplu și puțin grotesc ( în cel mai inofensiv mod posibil ). 

De la flegmele de pe trotuarele din București, un pic de politică și niște frustrări legate de mariaje, până la simple rememorări ale unor întâlniri amoroase și simple din viața unui bărbat la vârsta a doua.

Am luat romanul de la un puști de clasa a X a de la liceul în care fac practica pedagogică. Întrebat de ce îl citește, mi-a răspuns ”E despre oameni și societate așa cum sunt ele...” Și a avut dreptate. Dați-mi voie sa fiu plastic aici... Adrian Suciu taie un copac românesc și analizează fiecare centimetru de cerc. E însă prea flegmatic, după părerea mea.

În primele rânduri și pe spatele coperții, autorul scrie lectură interzisă proștilor. Poate pentru că lectura e despre proști? Sau e una din capcanele întinse proștilor, pe modelul ”prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul” și că citind romanul va crede că își va depăși condiția de prost. Și cât de subiectivă e eticheta asta de prost? Romanul, pentru mine, nu a clarificat limite în care poți încadra un om prost.

E o carte amuzantă, ușoară și relaxantă. Scena mea preferată a fost cea în care naratorul privește printr-o vitrină ”exponatele” unui salon de înfrumusețare. Desigur că damele s-au simțit jignite și atacate, deși erau expuse total de bună voie. Dar să nu intru în detalii.

Nota mea : 7/10 

Lungime : 144 pagini

Timp citire aprox 5 zile

Aristotle și Dante Descoperă Secretele Universului / Aristotle and Dante Discover the Secrets of the Universe - Benjamin Alire Saenz

Nu am mai citit de mult o carte care să mă facă să zâmbesc chiar și după câteva ore după ce am pus-o jos. Sun atât de multe de spus că nici nu știu cu ce încep. 

Iată niște citate preferate:

Why do we smile? Why do we laugh? Why do we feel alone? Why are you sad and confused? Why do we read poetry? Why do we cry when we see a painting? Why is there a riot in the heart when we feel love? Why do we feel shame? What is that thing in the pit of your stomach called desire?

.

The problem with my life was that it was someone else's idea.

.

Feeling sorry for myself was an art.

.

Maybe everyone was a little sad. Maybe so.

.

Most smart people are perfect shits.

.

I wondered what that was like, holding someone's hand. I bet you could find all the mysteries of the Universe in someone's hand.

.

This is my problem. I want other people to tell me how they feel. But I'm not so sure I want to return the favour.

Sunt trist că am terminat cartea și totuși fericit cu modul în care s-a terminat. Pe scurt : Dante Q. și Aristotle M. se împrietenesc și amândoi împart o dorință arzătoare: descoperirea secretelor universului. Însă ceea ce vor afla e că, descoperind universul, se vor descoperi pe ei însiși.

M-am îndrăgostit de fiecare personaj în parte: de Dante, de Aristotle, de Legs, de părinți, de doctor, de toți!

E o carte superbă. Excelează la capitolul poeticului. Fraza curge atât de lin că te trezești după câteva ore că ai stat nemișcat râvnind mereu după următoarea pagină.

Răni de război, familii cu probleme, crime, LGTB, adolescență, identitate culturală ... și lista continuă. Toate acestea intră într-un ritm vesel, hipnotic, se transformă în piese de puzzle și construiesc acest roman superb!

Te iubesc Benjamin Alire Saenz că ai această carte! Ești minunat!

Către editori : Ați face bine să traduceți cartea și să o publicați și la noi. Avem nevoie de cărți de genul.  Însă alegeți o echipă profesionistă pentru a nu avea parte de un nou fiasco de genul „Sub aceeași stea/The Fault in our stars”

Nota mea : 10/10 

Lungime : 273 pagini

Timp citire aprox 4 zile

Legend - Marie Lu

”Each day means a new twenty-four hours. Each day means everything's possible again. You live in the moment, you die in the moment, you take it all one day at a time.”

Așa începe mica mea compunere pe carnetul pe care scriu recenziile înainte de a le tehnoredacta. 

Primul meu contact cu un roman distopic a fost ”Brave New World” de A. Huxley. Tot ce pot spune este că, psihologic vorbind, nu am fost pregătit pentru ceea ce a urmat! *mind raped*

Am fost atât de captivat de întregul concep de ”dystopian novel” și de întreaga construcție a lumii și de întreaga opoziția cu romanul utopic. De aceea mi-am propus ca anul acesta să citesc mai multe romane de acest gen.

Am pornit la drum în 2014 cu Legend, un roman distopic scris de Marie Lu. E o carte ușor de citit și extrem de captivantă. Am citit-o în limba engleză și tot ce pot spune e că stilul narativ al lui Marie Lu este antrenant și simplu de urmărit și de către cititori care nu au engleza ca limbă maternă. Romanul e plin de întorsături, de finaluri abrupte de capitole și nu poți fi niciodată sigur de ceea ce o să se întâmple în continuare. 

Pe scurt : pe teritoriul Los Angeles-ului de astăzi ( mare parte din el fiind acoperit de apă ) se luptă două națiuni : The Republic și The Colonies. June, copilul minune al Republici va deveni vântătorul lui Day, cel mai căutat vandal din Republică. Day este acuzat de uciderea fratelui lui June, iar aceasta promite că îl va prinde și îl va pedepsi pe acesta, răzbunând astfel moartea fratelui ei. Dar ce se întâmplă când în Republică lucrurile nu stau chiar așa cum arată? Rămâne să aflați voi când o să citiți romanul!

Câteva puncte slabe (conține spoilere):

1. Vocea lui June și a lui Day sunt foarte asemănătoare. Presupun că acesta este și motivul pentru care fiecare perspectivă narativă a romanului e scrisă cu un font diferit. (fun-fact : la un moment dat în roman Day spune că el e varianta masculină a lui June)
2. Agilitatea și inteligența celor doi este dusă la extrem, după părerea mea.
3. Uciderea anumitor personaje. Cel mai concludent exemplu fiind mama lui Day. Am fost atât de frustrat de această crimă inutilă și nu pot accentuez cât de mult mi-am dorit ca Thomas să fie ucis (și să sufere o moarte lentă!)
4. Finalul e previzibil. Atât! 

Pentru cei ce vor să înceapă să citească romane distopice, această carte este perfectă. I-am dat 5 stele pe Goodreads ( deși merita 4 ).

Dar cam atat cu detaliile, astept sa aud parerea ta in comentarii.

Tu ai citit cartea? Ti-a placut?

Daca nu ai citit, o vei citi?

Nota mea : 9/10

Lungime : 320 pagini

Timp citire: 6 zile  

P.S. Aparent, cartea va apărea în catalogul editurii Leda!

Un scurt TBR pentru 2014

(Sursa foto)

În câteva zile se termină și minunatul an 2013. Îl închei rușinos cu un bilanț de 20 de cărți citite. Deși e mai mult decât citesc unii în 5 ani, e totuși mai puțin decât citesc unii în câteva luni.

Una din promisiunile pe care le voi face la începutul acestui an este aceea că voi citi mai mult și mai diversificat. Vreau ca măcar în primele luni să mă axez pe câteva cărți din categoria Young Adult Fiction în limba engleză, însă nu voi neglija clasicii, în special cei din secolul 20.

Iată câteva cărți pe care le-am achiziționat de curând și care vor primi câte o recenzie în lunile ce urmează:

• The Book Thief de Markus Zusak
• Legend de Marie Lu
• Prodigy de Marie Lu
• Champion de Marie Lu
• Divergent de Veronica Roth
• Insurgent de Veronica Roth
• Allegiant de Veronica Roth
• Ready Player One de Ernest Cline

Lista de cărți se va înmulți considerabil cu bibliografiile primite la facultate!

În 2014 ne punem serios pe treabă. Și pe citit! :)