Un Roman de Rahat - Adrian Suciu

0 comentarii


un roman de rahat ” sau o proiecție de frescă specific românească.
Aș putea să mă opresc aici cu mica mea recenzie umilă deoarece pentru mine asta a reprezentat acest roman. Desigur, termenul de roman e folosit cam forțat. Nu e un roman acesta...poate niște file de jurnal, niște frustrări aruncate pe o foaie de hârtie. Și totuși e bun! E simplu și puțin grotesc ( în cel mai inofensiv mod posibil ). 
De la flegmele de pe trotuarele din București, un pic de politică și niște frustrări legate de mariaje, până la simple rememorări ale unor întâlniri amoroase și simple din viața unui bărbat la vârsta a doua.

Am luat romanul de la un puști de clasa a X a de la liceul în care fac practica pedagogică. Întrebat de ce îl citește, mi-a răspuns ”E despre oameni și societate așa cum sunt ele...” Și a avut dreptate. Dați-mi voie sa fiu plastic aici... Adrian Suciu taie un copac românesc și analizează fiecare centimetru de cerc. E însă prea flegmatic, după părerea mea.

În primele rânduri și pe spatele coperții, autorul scrie lectură interzisă proștilor. Poate pentru că lectura e despre proști? Sau e una din capcanele întinse proștilor, pe modelul ”prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul” și că citind romanul va crede că își va depăși condiția de prost. Și cât de subiectivă e eticheta asta de prost? Romanul, pentru mine, nu a clarificat limite în care poți încadra un om prost.

E o carte amuzantă, ușoară și relaxantă. Scena mea preferată a fost cea în care naratorul privește printr-o vitrină ”exponatele” unui salon de înfrumusețare. Desigur că damele s-au simțit jignite și atacate, deși erau expuse total de bună voie. Dar să nu intru în detalii.

Nota mea : 7/10 
Lungime : 144 pagini
Timp citire aprox 5 zile